Blood and Chocolate

„Blood and Chocolate” este numele unui film american turnat in Bucuresti si a carui actiune se petrece in capitala noastra minunata. M-a tinut treaza pana tarziu in noapte pentru ca am vrut sa vad ce folosesc americanii si care e viziunea. Filmul m-a dezamagit, se putea sa fie si mai prost, sunt cativa actori romani (de exemplu fata din California Dreaming), se vede un Bucuresti trist si invechit, comunist, dar sunt si cadre mistice, interesante si frumoase. Din pacate e totul prea americanizat din moment ce actiunea se petrece in Romania. Nu vad de ce placutele pentru „atentie garaj, nu parcati aici” sunt in engleza, la fel mai toate inscriptiile, pana si cartile de la taraba, ca sa nu mai vorbesc de ziarul Bucharest cu stiri in engleza.

Daca sunteti nostaligici si va e dor de Bucuresti va puteti uita la film. Actiunea nu e super interesanta, interpretarea e ok si cam atat…Nimic spectaculos!

Made in Romania

Cred ca o sa incerc sa mai postez si ceva amuzant mai ales dupa ce se intampla in politica romaneasca, cea care ma dezamageste total. Videoclipul asta m-a facut sa imi aduc aminte cu placere cat de unici suntem ca natie…

 

Distractie placuta (probabil il stiti), dar mi-a placut enorm:

 

20 de ani inapoi

In momentul asta sunt ferm convins ca nu ne vom intoarce prea curand acasa…am vazut ce propuneri minunate de guvernanti avem…chiar nu se gasesc oameni mai tineri si mai competenti? tot cu Sarbu, Andronescu, Berceanu si alde din astia se face guvernul? ce cauta Elena Udrea la turism? Daca majoritatea sunt implicati in scandaluri si au procese pe rol, ce rost sa fie nominalizati? Oare nu mai sunt oameni capabili si curati in Romania? Refuz sa cred…personal sunt dezgustat, mi se pare incredibil ce se intampla, desi recunosc ca nu mai urmaresc atent politica romaneasca de ceva vreme…

Narghileaua Isabelei

Aseara am mai avut o experienta inedita care mi-a adus dureri in piept, stari de voma si de ameteala si care probabil ca va fi si ultima de acest fel. Pe scurt, Isa a primit cadou de la noi, grupul Tarragona, o narghilea…de cand am cumparat-o voiam sa o incerc si eu si Domnu Dan…momentul s-a ivit aseara…A fost o adevarata performanta sa o aprindem…dar am reusit…tutunul cu melasa si mar pot sa spun ca e foarte aromat, dulce si nu are nimic din fumul si tutunul obisnuit de care sunt cu totul strain…Am tras si eu, din ce in ce mai adanc…hmmm a fost bine la inceput, aromatic, parca aveai dulciuri in gura si in piept…Numa ca la un moment dat, a inceput sa ma doara tare pieptul si sa am ameteli  ce pot spune, am incercat-o si pe asta acum (cand inca nu sunt un tata, sa speram responsabil), plamanii mei nu mai sunt virgini, dar nici nu cred ca va mai fi "data viitoare".

Sevilia – in final, o excursie ca in filme

Am facut o excursie de o zi in inima Andaluziei, Sevilia (vreo 1200 km distanta de Tarragona), pentru ca muream de curiozitate sa vedem cum e adevarata Spanie. Bilete ieftine, 5 euro de persoana, plecare dimineata la 6:40 intoarcere seara la 23…planul perfect…

 

Am inceput in forta de dimineata…Sevilia ne-a cucerit din primele momente. Un oras cu un farmec aparte, exact cum am vazut Spania in filme si cum imi imaginam ca ar trebui sa fie: cladiri, trotuare, monumente, fresce, oameni –  absolut tot e la 180 de grade fata de Barcelona, Catalunia si catalani, iar preturile la jumate.

 

Multe nu am putut face, dar consider ca au fost destule. In mare parte am hoinarit printre labirinturi, piete ornate din abundenta cu portocali si mandarini in parg, dar am si vizitat Catedrala – una dintre cele mai mari din lume si vestitul Alcazar. Catedrala e singura catolica care a reusit sa ma impresioneze (si credeti-ma ca am vazut destule mai ales in Spania). Mausoleul lui Columb (nu stie nimeni daca sunt chiar oasele lui acolo, dar ideea conteaza), arcele imense, o orga pana in inaltul cerului, altarul minutios lucrat de abia poti sa il cuprinzi cu privirea (cel mai inalt din lume), turnul de unde poti vedea Sevilia panoramic, in toata splendoarea, mi-au transmis senzatii placute, incarcate de misticism. Alcazar, pe de alta parte, aduce aminte de Spania coloniala, de forta care a cucerit america si de bogatiile aduse de acolo. Gradinile sunt de o frumusete rara, chiar daca e mijlocul iernii.

 

Am mancat tapas (1.80 portia – la noi e cel putin dublu!!!!) – gusturi si retete noi, am baut si ne-am distrat in bodegile in care toata lumea pare ca se cunoaste, fumeaza (nu cred ca sunt prea multi locuitori ai orasului care sa nu pufaie mereu din tigara), mananca si beau ceva rapid, vorbesc zgomotos si apoi schimba locatia….Am incheiat seara cu un spectacol de flamenco (singurul pe care l-am gasit inainte la ora 7, putand sa vedem o ora din el si sa prindem si autobuzul catre aeroport).

 

Biletul un pic piperat (36 de euro), dar a facut toti banii…ce pasiune, ce foc, ce incendiu declanseaza acest dans…spectacolul de la Palatul Andaluz si-a meritat banii cu prisosinta….Numai ca ceva nu am luat in calcul…Suntem in Spania, un teritoriu neprevazut in care orarul trenurilor si autobuzelor mai degraba nu se respecta…O intarziere de "doar" 20 de minute ne-a facut sa fim la aeroport la 21:25 cu 5 minute dupa ce Ryanair inchisese poarta (sunt singurii care o fac atat de devreme)…dupa o discutie aprinsa cu tanti de la controlul corporal, ne-am dus la politie…telefoane ale acestora, asteptam…minutele trec atat de repede…ne zic ca putem merge, Ryanair dandu=si acceptul…surpriza imbarcarea se face la poarta 10 din 10 la capatul aeroportulul…alergam, ne dam suflul (Cris e o eroina pe toculete)…ajungem intr-o clipita aproape, insa nu venise nici naiba de la Ryanair sa ne deschida usa si sa ajungem pe pista. Avionul e inca acolo, o doamna care face curat are mila, se duce sa vada daca mai e cineva care ne poate ajuta. Zona e supravegheata video, ma agit  pe la calculatoarele astora, incerc sa deschid usa…nimeni nu ne baga in seama…se face si 40 si 42 avionul e inca acolo, dar ne pierdem speranta…Intr-un final apare un nene de la politie si ne zice ca urmatoarea data sa venim mai devreme…Rad cu Cris, am avut ceva emotii, urmeaza sa gasim o solutie…sunt zboruri de dimineata, dam telefoane, prietenii ne cumpara bilete, 85 de euro de persoana pana in Barcelona, Cris poate ajunge la servici doar cu juma de ora intarziere. Ne intoarcem in centru, gasim cazare la un hostel, camera de 8, mixta, Cris  e singura fata,  "dormim" cateva ore dupa care o luam de la capat. De data aceasta suntem in grafic (Click a facut imbarcarea pana cu 10 minute inainte de plecarea avionului). Pana la urma o excursie mai scumpa, dar o experienta care isi merita banii. Aproape ca era sa ma prefac Bruce Willis in Die Hard si sa fac ceva actiune pe acolo

 

Data viitoare incerc sa merg la compania de zbor, poate reusesc sa ajung in avion escortat cumva! Prea in filmele americane se poate mereu

Overloaded!

Niciodata in scurta mea viata academic stiintifica nu am fost atat de incarcat cum sunt acum in decembrie si ianuarie. De vreo saptamana tot vreau sa scriu cum a fost drumul de intoarcere, in Uppsala si cat de mandru sunt de nationala de handbal (sau ce mult ma dezgusta politica romaneasca).

 

Termene limita pt review-uri si doua lucrari personale, de completat si trimis acte pentru a primi niste bani (enorm de multa hartogaraie), musafiri din State, excursii in Barcelona (weekendu asta) si Sevilla (17 decembrie), aranjat excursia si conferinta din Lisabona si Porto din ianuarie, activitate de sot responsabil si casnic, multe multe multe, meciul Stelei de maine si Campionatul European de Handbal…vedem, sper ca imi tineti pumnii prieteni si voi razbi…ce bine ca nu sunt singur… e fantastic sa ai mereu aproape pe cineva care te sustine si te intelege…

 

Promit ca macar seara inainte de culcare sa scriu cate ceva aici!