You are currently browsing the monthly archive for aprilie 2009.
Cand eram in Italia am vazut o emisiune pe Atomicul lor in care Amy Macdonald a cantat live doua melodii (Run si Mr Rock and Roll) si a oferit un interviu in studio. Pustoaica, care desi e cunoscuta si are un succes nebun in Scotia de vreo 2-3 ani cu "This is the life", de abia acum a erupt in toata Europa – toate la timpul lor as zice.
Nu e numai frumoasa, cu accent sexi – "fanny" si extrem de talentata (isi compune singura toate melodiile si textele), dar si foarte modesta, simpla, inteligenta si normala in comparatie mai ales cu "divele" americane gen Britney, Aguilera, etc (nu mai vorbesc cu papusile lui Nicu Gheara promovate in Romania). Pe mine m-a cucerit total si tare mult mi-as dori sa o vad live intr-un concert: sa vedem insa ce ne ofera viitorul (financiar)!
Am pus o inregistrare live de acum 2 ani dintr-o emisiune televizata, sper sa va placa cu una dintre melodiile mele favorite – "Run" (imi face vocea fetiscanei pielea gaina pana da in arsice):
Pe scurt…cu Gemma ma inteleg foarte bine, e catalanca si un cercetator bun al departamentului nostru…mereu aplica la proiecte, organizeaza evenimente si se implica
Acum a primit mostenire de la unul dintre profesorii nostri un proiect de la minister in care se dau bani pentru conferinte si consumabile. Proiectul este exclusiv despre algebra si arbori deci cam singurii care am putea contribui si sa se potriveasca suntem eu si Andreas – unul din mentorii mei in materie de cercetare, alaturi de Magnus. Ca de obicei, vrea sa ma ajute (am mai facut noi niste aplicatii impreuna care s-au materializat pana la urma). Din pacate, lucrurile in Spania se misca foarte incet (cei care au stat aici stiu, iar birocratia e teribila, poate mai rau decat acasa), de abia acum cateva zile am reusit sa semnez inrolarea in proiect. Nu imi dau seama cand va veni si confirmarea mai ales ca se apropie vara.
Miza pentru mine e enorma…am o conferinta in mai (Grecia) si ar fi frumos sa o decontez, nu mai spun de Africa de Sud in mai…asa ca tineti-mi pumnii prieteni, sa se produca o minune si sa fiu confirmat in maxim 2 saptamani!
Una dintre tarile in care vreau neaparat sa ajung in viata asta scurta este Africa de Sud, alaturi de Tailanda, Australia, Brazilia si Peru (Japonia si Statele deja au fost taiate de pe lista). Vara aceasta ar fi o oportunitate extraordinara din moment ce se organizeaza o conferinta exact in domeniul meu (este o sectiune adresata gramaticilor sincronizate si translatoarelor de arbori – wow ce sexi suna in romana) si chiar in Pretoria una dintre cele 3 capitale.
Din pacate socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ…ideea pe care am avut-o initial si parea accesibila s-a dovedit prea accesibila. Am obtinut doua rezultate destul de mici si am ajuns la o problema pe cat de interesanta pentru lingvisti si aplicatii, pe atat de dificila pentru mine (mai ales sa o rezolv pana la deadline-ul apropiat). Din fericire mai exista sansa unui abstract extins in care se prezinta mici imbunatatiri (ceea ce avem deja) si idei de luat in seama (asta am cu duimul), dar nu stiu cat renteaza (pe termen lung ar fi o lucrare de jurnal).
Desi sunt sanse destul de mari sa fie publicat, ar fi cea mai slaba lucrare dintre cele participante la teza (desi deschide multe orizonturi de lucru pentru altii). Cu toate acestea as vedea Africa de Sud (sper sa nu ma rapeasca nimeni pe acolo)….hmmm oare ce sa fac? m-am decis, o sa scriu abstractul! nu a fost greu, mai am inca vreo 3 saptamani…
Ca Spania e cea mai afectata tara europeana dupa criza de anul acesta nu o spun doar statisticile, dar o simtim si noi din plin aici in Tarragona si avem ca termen de comparatie peregrinarile noastre.
Nu se mai gaseste aproape nimic de lucru in domeniul chimic sau informatic, targurile de joburi cred ca au fost planuite acum 1-2 ani pentru ca nu ofera nici o solutie, cozile la somaj s-au mai diminuat dar inca mai e multa lume pe la oficiu, iar preturile au luat-o razna: mancarea, in special produsele de baza, s-a ieftinit in toate magazinele si aprozarele cu sume semnificative iar majoritatea restaurantelor au coborat preturile chiar si cu 2-3 euro pe fel de mancare sau meniul zilei.
Pentru cei care inca mai au bani cred ca poate fi locul ideal pentru o vacanta; pentru cei care traim aici e un semnal clar – ne taraim! Din pacate resursele noastre se vor termina curand si cel mai probabil din septembrie trebuie sa schimbam resedinta…Totusi Romania ramane inca ultima optiune
Acum cateva zile mi-a intrat contabilul sef in contul bancar din State si am observat cu surprindere ca deja mi-au procesat formularele si mi-au dat si banii inapoi pana la ultimul cent (vreo 1300$ reprezentand taxele federale – cele statale probabil ca destul de curand). Mi-a placut enorm ca s-au miscat atat de repede (cam o luna de la trimitere), ca am avut impresia ca birocratia e totusi redusa, ca au returnat tot si ca poti sa iti iei imediat dreptul ce ti se cuvine daca le completezi atent (luati aminte la deductii si detalii), fara sa apelezi la vreo firma specializata.
Cu siguranta imi voi completa singur de acum taxele fara a apela la cineva specializat, doar la contabilul meu sef (se stie clar cine e in familia noastra de momentan 2)!
Dupa ce mi-a spus despre Hattrick cu care inca mai pierd destul de vreme, a reusit sa ma "combine" la inca un joc, Mafia Wars pe Facebook (face ravagii nu numai in familia noastra, dar si printre alti prieteni). In stil de mare mafiot ce sunt, tot dau clickuri sa ma bat si sa fac misiuni (jefuiesc banci, proxeneti, mafii rivale, magazine, etc. etc. orice va trece prin minte ca un mafiot poate face), totul ca sa castig bani (am cu sutele de milioane acu) si sa cumpar arme, masini, hoteluri, casinouri si proprietati. Totul e la fel de "dinamic" ca si la hattrick, doar text, poze si butoane. Deja am ajuns la nivelul 100, dar sper sa ma plictisesc in curand!
Halal prieten am domn’le! 
Mai pe limba locala, Sant Jordi, este o sarbatoare catalana in care se lucreaza (wow ce surprinzator in Comparatie cu Sant Juan), baieti dau cate un trandafir rosu la iubite si femei in general (in loc de martisorul nostru, un snur reprezentand steagul Cataluniei e legat de codita), iar fetele ii rasplatesc cu cate o carte. E o sarbatoare cu iz de romantism, la fiecare colt de strada existand cate o taraba cu carti sau o galeata cu trandafiri (stati linistiti ca astia nu sunt bisnitari ca la noi), iar Rambla e plina. Peste tot femei cu flori in mana si zambetul pe buze si barbati ingrijorati ca trebuie sa citeasca, cartea si mai ales de ce a vrut sa transmita autoarea cadoului prin ea!
PS: Cu intarziere urez si eu tuturor prietenilor si cititorilor ("flori" sau "carti") "La multi ani!" si sper ca au avut o zi frumoasa. Mea culpa!
Tot din ciclul voluntariatului, am fost invitati (daca dorim desigur – intrare libera) sa vedem si sa sustinem clubul local de baschet CBT Tarragona 2017 in derbyul din penultima etapa cu echipa a doua a Barcelonei, WTC Cornella. Eram tare curios sa vad din nou un meci pe viu, si mai ales, daca avem ceva echipa. Acum regret ca nu facut asta mai devreme. Suntem in Divizia B (LEB Plata) cu sanse de promovare in Oro, oricum ne vom califica in play-offul dintre echipele fruntase.
Pe scurt despre partida…desi am ajuns la pauza (cineva mi-a "ascuns" carnetul de voluntar, dar nu spun cine) am vazut un meci dinamic, spectaculos, cu rasturnari de situatie, cu aparari stranse, cu faze frumoase (patrunderi limita, aruncari multe de la 3, dar totusi nici un slam), dramatism (s-a castigat in ultimele secunde; pacat ca am pierdut la un punct, a fost o lipsa totala de experienta sa nu aperi caciula cand echipei adverse ii e suficient si un cos de 2 puncte ca sa castige) si jucatori de toate nationalitatile (desigur ca fiecare echipa are 2-3 negri). Nu mai spun ca sala a fost arhiplina, extraordinar de multi copii veniti cu bunici, parinti sau frati, si ca atmosfera a fost incendiara.
Un amanunt, la oaspeti au fost 3 jucatori care au jucat si la echipa mare chiar si in Euroliga. A stralucit (dupa cum am citit si in ziar a fost jucatorul etapei) Nihad Dedovici, un jucator care are stofa de lider, trage echipa dupa el, arunca excelent de la distanta si are niste patrunderi teribile. A jucat de parca s-ar fi aflat in finala, mai ales cand echipa sa era condusa la 6-7 puncte. Cred ca vom mai auzi de el, are doar 18 ani. De la noi s-au remarcat Berni (arunca f bine de la 3), Wilson si Quique Suarez, dar mi-a placut ca aparator Suley Drame (nu inteleg de ce nu a fost introdus cand am aparat ultima posesie a oaspetilor.
Sala (nu e singura de baschet din oras!!!!) este pusa la punct (destul de noua, tabele moderne, curata) e mult peste cum arata Floreasca (nu am mai fost totusi acolo de vreo 6 ani la nici un meci poate s-a renovat) sau nu mai zic de Sala Sporturilor din Targoviste unde joaca Campioana Romaniei la baschet feminin in CL). Ca sa incei pacat ca sezonul regulat se termina si ratez playofful (voi fi in Grecia).
Haide baieti, em fet un bon partit!
Ca un bun voluntar ce sunt m-am trezit duminica dimineata de la 7:50 ca sa ma duc sa ajut la buna desfasurare a concursului de ciclism organizat la noi in oras cu ocazia lansarii oficiale TARRACAJORRANI (adica orasul nostru este candidat la jocurile mediteraneene si incercams sa facem tot posibilul ca sa primim organizarea). Cred ca trebuia sa stau pe langa standurile cu apa ca sa ii hidratez pe ciclisti sau sa car ceva cutii cu premii. Din pacate o ploaie torentiala cu bolborosi a amanat competitia pe saptamana viitoare (desi erau vreo 6 pusti pregatiti sa ia startul), ploaie care s-a oprit ca in miracol dupa o ora de cand era programat startul.Va tin la curent cu ce a trebuit sa fac chiar daca nu va intereseaza :)). Eu sunt un pic cam excitat cu jocurile si voluntariatul 
.
.Am primit si tricou cu sigla TARRACAJORRANI si o bratara, asa ca sper ca in curand sa ajut si oficial la ceva, nu numai sa beneficiez de avantaje!
Sambata m-a invitat cumnatul meu, mai ales pentru ca stie ca imi place sa alerg cu orele singur, de nebun, sa facem un tur prin imprejurimile Trasacco-ului, oras situat in centrul Italiei intr-o depresiune intramontana, traseu pe unde obisnuieste el sa faca miscare.
In total au fost 7 km de peisaje absolut pitoresti, voie buna, liniste, aer mai mult decat curat si o relaxare fantastica. Pe scurt, am mers cu masina la iesirea din sat, pe micul maidan unde era sa lovesc unicul stalp de electricitate din zona. Am luat-o la pas usor pana am trecut de niste palcuri de copaci si am inceput sa serpuim alergand din ce in ce mai rapid pe carari ce brazdau poiene largi cu iarba de un verde aprins si miros de primavara, paziti fiind la dreapta si la stanga de piscuri montane albite, inca, de zapada.
Am traversat o albie destul de seaca, am urcat un pic spre munte, pana am ajuns la un platou aflat la poalele Monte Alto, platou plin de verdeata si ce parea rupt de civilizatie. Am inceput coborarea printr-o padurice (drumuri pietruite) pana am ajuns de unde am plecat.
A fost superb! Nu mai alergasem de ceva vreme, dar oarecum am tinut pasul cu Mario, cumnatul meu, desi m-am ingrasat putin cat am stat aici; ne-am permis chiar si un sprint la final. Bucurosi si relaxati ne-am intors acasa, unde a trebuit sa mai fac un "efort": tzio trebuia sa isi faca numerele pentru copii!
Un jurnal de calatorii, o insiruire de ganduri 