Tocmai am facut o mica escala la hotel dupa ziua obositoare de la workshop, zi in care am avut si prezentarea lucrarii mele…Scriu nitel pe fuga, doar ca sa arat ca exist si sa marturisesc ca am extraordinar de multe impresii de impartasit, mai ales dupa turul de forta din ultimele 4 zile: Romania, Germania (Berlin), Cehia (Praga) si Polonia (Wroclaw). Hehehe, presimt ca deja v-am facut curiosi, poate si invidiosi!

 
Ca un exacerbat de timid ce sunt de obicei, mai ales cand trebuie sa vorbesc in fata un public stiintific, ma gandeam ca poate o sa clachez. Dar astazi am fost prea degajat (nu imi amintesc sa mi se fi intamplat ceva similar vreodata). Am vorbit de parca as fi predat o lectie la clasa a noua, rar, explicit, fara poticneli…M-am surprins chiar si pe mine, probabil ca si pe public ca tare au fost atenti. Am primit si destule intrebari, la care am raspuns sincer si elegant (cine naibii sa stie toate gramaticile formale care exista prin literatura de specialitate?!).
 
Acum nu imi dau seama care e secretul…sa fie starea accentuata de oboseala, berea ceha sau ochii dulci facuti de poloneze in drum spre conferinta? Probabil ca nici nu vom afla vreodata (ma indoiesc ca mai pot repeta parcursul in aceasta ordine)…Conteaza rezultatul, felicitarile simpaticului Henning Bordihn si laudele unui tip de la INRIA (o Meca a limbajelor pe arbori). Insa nu uit ca e unul dintre cele mai slabe rezultate pe care le-am publicat vreodata…Ce lege a echilibrului in viata!

PS: Gata am plecat sa nu raman in urma…scuze pentru greseli si lipsa de punctuatie (aviz Dl Dan).